Atmosfera Pamantului este structurata pe mai multe nivele, sau straturi, in functie, in  principal, de variatia temperaturii.

Atmosfera poate fi caracterizata, de asemenea, prin distributia diverselor procese chimice care apar in aceasta, prin compozitia moleculara, precum si prin procesele dinamice si cinetice.

Regiunile atmosferei joase si mijlocii se organizeaza in straturi succesive - troposfera, stratosfera, mezosfera - intinzandu-se vertical la altitudini din ce in ce mai inalte, carora le corespund presiuni si mase volumice din ce in ce mai scazute. Ansamblul format din aceste regiuni, care imbraca suprafata terestra pana la o altitudine de 80… 100 km, se numeste omosfera, deoarece amestecul turbulent intre diferitele elemente gazoase compunand o parcela atmosferica este suficient de activ pentru a compensa heterogenitatea repartitiei care ar putea rezulta din diferenta de masa volumica, deci de greutate, intre aceste elemente: astfel, desi azotul si oxigenul molecular (gaze diatomice) si diversele gaze rare (monoatomice) nu au aceeasi masa molara, participarea lor respectiva la compozitia volumetrica a aerului uscat ramane in orice moment aceeasi, in orice punct al omosferei (21%, de exemplu, pentru oxigenul molecular), iar compozitia aerului luat in globalitatea sa nu duce decat la o variatie foarte mica a compozitiei volumetrice anterioare atunci cand i se adauga elemente de proportie volumetrica variabila (dar  slaba), in primul rand vapori de apa, apoi gaz carbonic si ozon si in sfarsit numerosi constituenti minori, sub forma de urme.

Deasupra omosferei se intinde heterosfera, regiunea superioara a atmosferei, in care se realizeaza un echilibru difuz intre azot (dominant sub 200 km), oxigen (dominant intre 200 si 600 km) si heliu (dominant peste 600 km).

Zona  de separare intre cele doua straturi se numeste omopauza, sau turbopauza.